Oferta limitată a unui gând


Te ucide atât de uşor încât n-ai timp să-ţi respiri speranţele şi visele pe care le colorai în fiecare secundă a vieţii… Pe zi ce trece, creşte fără să se mai oprească, oricât de mult strigi, plângi, te frămânţi, nu o poţi înlătura, e acolo, există, şi mult timp o vei simţii. Îţi manifeşti durerea în acelaşi mod în care de obicei ţii secretul cuiva iar atunci devii cel mai bun actor, împărţind un zâmbet fals celor din jur… Tu ştii că nu mai eşti la fel, că te-ai schimbat împotriva voinţei tale, cu toate acestea continui să mergi pe acel drum complicat şi întunecat. E suficient să ţi se întâmple o singură dată şi franc ţi-o spun ia-ţi adio de la ce ai fost odată… Parcă te văd mergând pe stradă fară sens, cu mâinile aruncate-n faţă, îţi simt privirea, o vad cum se oboseşte-n gol, îţi simt durerea, o ştiu, o cunosc, o port şi eu cu mine în fiecare zi şi nu mă plâng…

Dar iată!!!

Suntem doi acum prinși în mâinile ei şi ştii de ce?

Pentru că noi am fost deosebiţi odată, pentru că lumea asta rea, nu-i lumea noastră,

Am nimerit amândoi unde nu trebuia iar azi privim în gol şi acceptăm,

Variantele s-au spulberat odată ce ai călcat în “frumoasa ta poveste” care în povară s-a trasformat ..

Secundele te îmbracă în cel mai răbdător om, deşi povestea-i alta.

Ei te văd un om puternic, te admiră, dar numai tu îţi cunoşti secretul ce te dezbracă în fiecare seară, în acelaşi pat sătul de lacrimile tale, sătul de sunetele tale…

Acum că-ţi spun, nu vreau să te întorc din drum, eu sunt un laş, priveşte-mă!!!

Priveşte-n spate!!!

Stau pe banca asta şi aştept, aştept..

Astept acelaşi lucru de ani de zile, cu tot atât de multe vise care mă fac să par un inocent în prag de majorat!

Acum, spune-mi tu!!!

Nu par perfect ???

Ãsta-i preţul ei…

Continuă-ţi tu povestea în patul tău sătul, în aşternuturile tale îndrăgostite, în râul tău de lacrimi, în mintea ta bolnavă şi ne vom vedea apoi pe banca asta frântă de atâtea inimi nimicite. Tu n-ai habar de ce vei face..tu nu-ţi închipui cât vei tace, aici lângă bastonul ăsta…care dacă te vei întoarce, vei realiza că şi el, e tot la fel de singur ca şi tine, ca şi mine, ca şi mulţi alţii… Dă pagina înapoi cât mai ai timp, ţi-o spun sincer…Nu vreau să vii aici, nu vreau să te cunosc, nu vreau să-mi strici povestea amară..

Hai!!!

Capul sus!!

Încearcă cu o floare…acum doar pentru tine sper!

Eu am fost laş, am stat şi-am plâns ca prostul, m-am prefăcut ca boul, am strâns din dinţi, i-am măcinat de tot, n-am vrut nimic…
Nu merită, nimic nu merită..în mintea mea bolnavă…

Etichetat , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: