Cutiuta magica


A inceput in momentul in care El s-a asezat pe scaun, acolo obisnuia sa deseneze cele mai frumoase povesti urmand mai apoi sa le picteze in fata nerabdatorilor Sai copii. Asteptarea parea sa-i macine pe fiecare in parte, ii tulbura blandetea Lui, ii nelinistea si speria mimica Sa.. Nimeni nu stia ce va urma sa se intample ..Gingasia cu care construia fiecare fraza parea sa-i sleiasca de puteri, interiorul li se dezmembra de dorinta iar goliciunea le amplifica starea apatica. Fiecare copil isi facea simtita prezenta in fiecare seara cu o traistuta plina de dorinte nascute dintr-un singur subiect. Pe marginea tocului ce despartea camera principala de hol, statea un baietel satul de asteptare. Cu inima stransa incerca sa indeparteze o amprenta care parea a fi vesnica. Traia printre picaturile fericite pe care le primea la vizionarea unei embleme pline de viata..fara sa stie ca aceasta ii face mai mult rau decat bine. Imaginile din privirea copilasului se proiectau cu atata viteza in inima, incat nici nu avea timp sa opreasca procesul. Durerea l-a adus acolo in timp ce asteptarea ii fura vlaga..De cativa ani alerga dupa cerneala..cerneala lui, cea cu care Batranul ii scria povestea, cineva il mintise, spunandu-i ca aceasta s-a terminat. Oboseala il aducea in fiecare seara in pragul dintre camere insa increderea ii mentinea un zambet viu.. Simtea ca intr-o zi si el va reusi sa faca acest pas impreuna cu ceilalti copii..Foaia era plina de o asteptare misterioasa..

Intr-una din zile, in drum spre Batran, baietelul zareste o cutiuta atat de viu colorata incat se opreste sa o ridice. Zabovind cateva ore in preajma ei, curiozitatea ii daruieste intr-un final curajul necesar de a o deschide. Zambetul afisat pe fata sa reusea sa opreasca trecatorii grabiti. Reusea sa ridice oamenii aplecati de durere si sa stearga orice lacrima si urma apatica de pe chipul lor. Cutiuta era atat de frumoasa si de atragatoare incat nimeni nu isi dadea seama ca frumusetea adevarata se afla in interiorul ei. Nimeni nu si-ar fi dat seama ca stralucirea din interior o facea sa para perfecta pe dinafara. Oamenii treceau pe langa ea si o admirau dar niciunul nu avea curajul de a lupta sa afle ce contine cu adevarat aceasta, preferau sa se multumesca cu putin. Frumusetea acesteia era singurul trasatura care i se reflecta in exterior.. Copilul nostru iubea atat de mult oamenii incat a inchis cutia si a preferat sa le mai dea o sansa doar din dorinta ca acestia sa afle ca sunt lucruri pe care mai incolo le vor intelege mai bine din amanunte. In seara aceea el a incetat sa mai alerge dupa cerneala trecand pragul Batranului plin de entuziasm.. Cerneala era la locul ei..

Tu vezi cutiuta din fata ta? ..

Etichetat , , , , ,

Un gând despre „Cutiuta magica

  1. Cristian spune:

    … eu vad de la o vreme oameni …; daca vrei le putem spune „cutiute” …🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: