Jocul dintr-un univers complex


Iesit din lumea lor, creaza pe ascuns doar noaptea. Noaptea cand ideile ii ravasesc mintea marginalizandu-l de orice suspiciune flexibila. Scena i-a fost smulsa din brate de catre nobila mediocritate. Acum se toceste pe un scaun ce pare umil in ochii celor care uita de continut si dau valoare doar ambalajului. Nedreptatea face parte din albusul ispititor in care se amesteca fiecare om de rand. Pe capete pica fiecare personaj care uita ce inseamna sa aplaude cu daruinta. Obiceiurile le-au secat inima din care in mod normal izvoraste fiecare treapta spre o iubire generoasa. Sentimentele au stagnat, fluxul anonim le-a rapit un zambet infantil..

El se speteste sa traiasca corect, amintindu-si in fiecare dimineata de minunatia pe care o poarta in inima. Culoarea din obraji o manifesta doar in jurul celor care trec neclintiti spre nicaieri. Stie ca fiecare pas nu duce decat spre un al nivel distins. Agenda a aruncat-o de mult, totul se petrece in mintea lui.. Fumul de tigara ii coloreaza necontenit fiecare particica din draperie, doar el a mai ramas fidel in tesatura ce atarna..Lumina umila se straduieste sa patrunda in universul sau, incapatanata ca un catar, recurge la fel si fel de metode care ii promit exclusivitatea pe care si-a propus-o inca de la inceput. Scopul scuza mijloacele iar ea reuseste sa strapunga bariera incalzind interiorul…

Etichetat , , , , ,

Un gând despre „Jocul dintr-un univers complex

  1. Crează pe ascuns, noaptea, atunci când oraşul îşi schimbă muzica. Cu mult după miezul nopţii, nu mai ajunge până la el sunetul vreunei maşini, iar dincolo de perdeaua fumului de ţigară, stătea un bărbat care închizând ochii, se gândea că nimic din ceea ce percepe nu îl plasează în secolul al XX-lea. Uneori îşi spunea „în noaptea asta trăiesc în anul 1889, în west endul londonez”, ca altcândva să se imagineze în Parisul iluminismului. Dar deodată, a avut senzaţia că undeva, o fată a scris „Culoarea din obraji o manifesta doar in jurul celor care trec neclintiti spre nicaieri”. A zâmbit, gândindu-se la Pisica Cheshire care zicea zâmbind, că dacă nu ştii încotro te îndrepţi, orice drum te ducce într-acolo. Ce nu ştia însă, era că o mică căldură începuse să se instaleze acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: