Ce lipseste?


Cine isi imagineaza ca va iesi pe ploaia asta din casa? Sau cel putin ca se va opri in mijlocul ei sa poarte o discutie..? Bineinteles  ca noi cei care mai coboram dupa tigari sau cu un patruped de gat ori legat de picior, mai avem ocazia sa auzim sau sa vedem lucruri. In mod normal eu nu am timp sa ma ascult nici macar pe mine dar azi pot sa spun ca am ramas putin uimita. Mi-am luat umbrela si am plecat in parc cu Maya, ca doua burlace fiecare cu treaba ei. Eu simteam nevoia de aer, ea simtea nevoia de..stat in casa..La un moment dat, la un metru, o fata si un baiat se certau de mama focului, eu incercam sa o calmez pe Maya care intotdeauna se baga in discutii neintrebata, ei continuau sa-si spuna chestii care mai de care mai “siropoase”. Incepusem sa cred ca formeaza un cuplu..nu..?

Dar in ploaie..? Nu puteau sa-si gaseasca un loc mai bun..?

Intr-un final fericit pentru mine, am aflat si motivul. El o ceruse in casatorie, ea era  speriata si incerca sa-l indulceasca reprosandu-i anii si orele petrecute impreuna, momentele in care el a mintit-o si inselat-o si alte baliverne fara sens la momentul acela. El pleaca, ea plange ..si gata relatia, s-au despartit. Sec!

Eu am ramas cu o bala la gura pentru ca asteptam ca el sa se intoarca.. evident! Gandire de femeie dar serios! Cu cine era sa tin? Cu ursul?

Ma simteam ca intr-un film dramatic, noroc ca ii ajuta si vremea..

La un moment dat le-as fi schimbat si replicile, le-as fi colorat frumos pentru ca incepusem sa ma satur de atata drama.

Oare noi femeile stim ce naiba vrem de la viata uneori? Cand nu avem pe cineva, ne plangem ca nu avem. Cand avem, ne plangem ca il avem si ne sufoca. Atunci ne loveste libertatea si independenta in tampla.

Oare ce lipseste?..Echilibrul? Intelegerea?

Oare ce nu au? De ce se ranesc dupa atatia ani cu o decizie luata in cateva secunde? De ce intr-o relatie nu se discuta? De ce isi ridica un zid intre cele mai bune si frumoase amintiri? De ce nu se iarta? De ce nu isi acorda sanse? De ce fac lucruri pe care le regreta si apoi se intorc cand deja e prea tarziu? De ce apreciaza ce au avut abia dupa ce au pierdut? De ce iubirea moare? De ce nu sunt amandoi capabili sa mentina totul viu? La ce bun sa cresti ani de zile o floare daca apoi o vei arunca? Si cu atatia ani de prietenie ce se intampla? Atatea amintiri si trairi care mai de care mai spectaculoase, unde ajung sa se duca?

Intrebari prin care toti trecem, intrebari pe care toti ajungem sa ni le punem la un moment dat, indiferent ca am fost noi cei care am plecat dintr-o astfel de relatie sau am stat si am privit cum ni se inchide usa in fata.

Imi aduc aminte de mine si de ultima mea relatie, de frumusetea momentului in care ne-am mutat impreuna si de cate ori am carat mobila de la parter la etajul unu pentru ca nu ne hotaram in care parte a casei sa stam, de cate ori am terminat o cearta razand sau de cate ori alunecam in fata usii, ma impiedicam pe scari sau cadeam in pivnita. Imi aduc aminte cu placere de fiecare amintire frumoasa, de fiecare zambet intelegator pe care il primeam la fiecare pozna pe care o faceam, de zilele in care nu conta ca mananc pepene rosu cu obrajii umezi sau ca beau lapte de parca inainte m-as fi spalat cu el pe fata. Rad mereu cand imi reamintesc de cate ori m-am lovit cu capul in peretele de la bucatarie nerabdatoare sa-i sar de gat, ma bucur la gandul ca nu se supara cand dimineata ma trezeam si saream in pat razand in hohote ori de  faptul ca imparteam totul si ca eram cei mai buni prieteni inainte de orice.

A fost o relatie frumoasa in care am invatat ca spatiul conteaza, ca libertatea e importanta si multe alte lucruri, practic am crescut impreuna, am invatat impreuna, am lucrat impreuna dar fiecare are dreptul sa aleaga ceea ce crede si simte ca este mai bun pentru el si pentru viitorul lui.

 Revin putin la intamplarea de azi. Ce se intampla cand lucrurile incep sa se miste intr-o alta directie? Cum te descurci cu o cerere in casatorie? Eu am fugit la tata o saptamana, m-am montat in mijlocul patului, am ascultat muzica pana cand mi-a venit rau, am mancat tot ceea ce am vrut, mi-am bagat telefonul sub saltea si m-am gandit daca asta e cu adevarat ceea ce vreau sa fac. Nu, nu asta imi doream. Imi doream sa-mi construiesc un viitor, imi doream independenta pe care acum o iubesc, imi doream sa fac lucrurile singura, imi doream atat de multe chestii pe care le-am si realizat. Intre timp ne-am despartit, am decis ca fiecare trebuie sa-si construiasca un drum singur.

 Eu am vrut sa ma pun in fata unor situatii aparent fara iesire, pentru ca stiam ca doar asa ma voi maturiza, am renuntat la rasfat si iubire pentru ca aveam nevoie de o singuranta pe care doar eu puteam sa mi-o ofer. Nu, nu m-am intors din drum cand mi-a fost greu, nici cand n-am avut ce sa mananc sau cu ce sa ma invelesc dar am trait si traiesc indragostita de imposibil, pentru ca cea mai mare satisfactie o ai atunci cand realizezi acel ceva in care altii nu cred. Sa fim seriosi, imposibil nu exista, mai ales atunci cand crezi in ceea ce ti-ai propus. Asa ca mi-am luat bocceluta si am plecat unde am vazut cu ochii si am facut ceea ce am crezut eu ca e mai bine, respectandu-ma pe mine in primul rand si apoi pe cei din jur. Nu m-am uitat in spate, niciodata nu o fac, poate ca asta este si secretul..

Cel mai bine este sa nu te intoarci sa lingi pe unde ai calcat, chiar daca uneori  simti nevoia sa faci asta. Cand vrei sa pleci, pleaca! O faci pentru tine, pentru binele tau, pentru persoana ta, persoana care conteaza cel mai mult.

Cat despre cuplul de dimineata, nu pot sa spun decat ca..oamenii au ajuns sa complice lucrurile prea mult cand totul este atat de simplu.. Oamenii au ajuns sa  minta, in loc sa spuna adevarul si sa isi distruga linistea somnului cu procese de constiinta. Care-i sensul? De ce sa joci teatru cand nu merita sa pierzi timpul cu astfel de jocuri, de ce sa nu te folosesti de acele clipe ca sa faci ceva productiv si infloritor pentru inima si sufletul tau?

Etichetat , , , , ,

Un gând despre „Ce lipseste?

  1. andreiul spune:

    Cred ca protagonistii eseului de mai sus s-or fi impacat intre timp, iar ploaia a incetat …..vor mai fi si alte cupluri, cu alte ploi……
    Imi place cum vezi si simti „ploaia” ta, pentru ca;
    in aceasta zi speciala ma gandesc cu mult drag la tine, LA MULTI ANI & urari suplimentare, vezi pe e-mail………

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: