Asteptarea

Asteptarea pare atat de ucigatoare uneori, mai ales cand e vorba de viata unui om pe care il iubesti sau in alte cazuri mai putin fericite..a doua persoane. Cateodata nici n-ai la cine sa strigi, sa urli, sa tipi sau sa strangi in brate de atata durere, e normal,  fiecare om are drumul lui in viata. Se spune ca trebuie sa fi puternic dar cum se face asta? Exista cumva un butonas in noi pe care il putem apasa? Avem oare o functie pe care o putem activa?

Azi ma intreb.. De ce nu apreciem viata la adevarata sa valoare? De ce nu realizam acest lucru desi avem exemple in jurul nostru care poate ca isi doresc sa mai faca atatea iar timpul lor se termina in urmatorul pas? Pentru ca asa suntem noi, niciodata nu apreciem ceea ce avem, niciodata nu ne bucuram de soare cand il primim si ne plangem constant, niciodata nu ne bucuram de ploaie si ne ascundem sub umbrele sau de un simplu cuvant frumos pe care il primim de la persoana iubita, vrem sa parem mai destepti, uitam sa ascultam, sa dam sanse, sa facem atatea lucruri..iar asta ne rapeste timpul pentru cele mai frumoase momente.

Loc pentru furie si lacrimi nu mai e..Le-am inlocuit cu putina speranta. Azi nu pot sa spun ca sunt mai vesela dar incerc sa ma obisnuiesc cu golurile pe care le simt din ce in ce mai mult in mine, cu timpul se vor umple, important este ca in aceste zile am invatat ca viata reprezinta cel mai frumos dar pe care il putem primim vreodata. Ca noi cei care suntem sanatosi putem face atatea lucruri minunate, lucruri la care altii tanjesc..si ce poate fi mai trist decat un om care vrea cu tot dinadinsul sa fie sanatos, sau sa se mai bucure de cateva ore aici, cu noi sau poate singuri?

Renunt sa-mi mai pun intrebari si sa mai caut raspunsuri, am obosit..dar promit sa zambesc oricare ar fi deznodamantul. Poate ca acesta este butonul care activeaza un om puternic.

Tu stii sa iubesti sau stii sa fii egoist?

In ultima vreme oamenii uita ca Iubirea nu este egoista, ca e calda si dezinteresata, ca nu cere nimic in schimb ci doar daruieste. Intr-o relatie nu ai voie sa ceri libertate pentru ca nimeni nu are dreptul sa te ingradeasca intr-un spatiu, nu ai voie sa-ti fie frica sau teama sa faci un lucru, nu ai voie sa te simti stresat sau incomod, e interzis sa te simti responsabil pentru lucrurile care nu au nicio legatura cu tine,   nu ai voie sa uiti cine esti si sa permiti sa ti se impuna lucruri ori sa te schimbi sau sa renunti la visurile tale. Ce s-a intamplat cu relatiile din ziua de azi? Curajul de a fi liber intr-o relatie devine arta transformata intr-un premiu pe care trebuie sa ti-l asumi!

Acum probabil ca unii se intreaba: „Cum poti sa lasi un om sa plece de langa tine daca tu il iubesti?”

Trebuie sa lupti nu?

Sa te zbati, sa nu mai dormi si sa nu mai mananci, sa te chinui si sa faci scenarii, eventual si un film, iar atunci cand marea dragoste se intoarce, eu intreb:

Cum poti sa mai privesti omul acela in ochi?

Poti trai cu mila in loc de iubire?

Nu crezi ca a venit timpul sa procedezi corect in ceea ce te priveste pe tine si apoi pe cel de langa?

Nu e deajuns ca ai invatat sa iubesti, ca ai luat atatea lucruri bune din respectiva relatie?

Oare realizezi ca toata intamplarea poarta consecintele actelor savarsite de tine si ca undeva ai gresit?

Iti dai seama ca nu are niciun sens sa te afunzi intr-un pat idiot si sa-ti strici sanatatea pentru o intamplare care a avut un final fericit?

Intelegi ca tu esti responsabil pentru tot ceea ce gandesti, visezi sau esti?

Pe vremuri oamenii iubeau, azi tind sa cred ca au uitat ce inseamna sa iubesti…